Cu sila poți să-i iei cuiva,
Dar nu-i poți da nimică.
Sfat bun să-i dai, dar minte nu,
Când el nu face ce-i spui tu,
Când el cu voia strică
Și de orice-i spui, el se oftică.

Nu da cămașa ta pe altul,
De vrei să nu rămâi tu gol.
Și nu umbla s-acoperi pe altul
Când ție-ți este dezbrăcat patul.
Când tu ești încă fără țol,
Nu-ți da cămașa benevol.

Și câtă vreme-ai tăi n-au pâine,
Nu te-ngriji de alții-ntâi.
De vrei să fii un om cu minte,
Ascultă sfatul meu ’nainte
Și nu fii fără căpătâi.
Ajută-i pe ai tăi întâi!

Cine din cuvânt nu-nvață
Greu învață din ciomag.
Ce e bine tu urmează
Și mereu înaintează
Nu de silă, ci cu drag.
Domnul te-așteaptă-n prag.

La calul bun ajunge
Să-i dai un singur bici.
Cu omul ce-nțelege
Nu o s-ajungi la lege.
O vorbă dacă-i zici
Nu mai vrea și alte critici.

Ajunge o măciucă
La carul de urcioare.
Ajunge cui pricepe
Și vrea să se îndrepte
O singură mustrare
Și vezi în viața lui schimbare.
Amin.
(Sâmbătă, 31 octombrie 2020)